Inovatie fatala

Inovatie fatala

Cosmarul turistilor – Terminalul 2E din aeroportul Charles de Gaulle

 

In 2003 era inaugurat cel mai nou terminal al unuia din cele mai aglomerate aeroporturi din Europe,  Charles de Gaulle din Paris, avand un design indraznet si spatii larg deschise.  Proiectat de arhitectul francez Paul Andreu, acest terminal era considerat „un triumf elegant al unui design inovator dar si practic”

Insa acest  triumf a durat pana pe 23 mai 2004, cand o portiune a terminalului s-a prabusit, omorand patru persoane!

 

La ora 06:57 AM, o parte din bolta acoperisului cu deschiderea de 30m si inaltimea de 20m a cedat omorand patru persoane si ranind alte trei. Terminalul laudat pentru aspectul sau futuristic si considerat bijuteria acestui aeroport, s-a prabusit la doar unsprezece luni de la inaugurarea sa. Scena a fost descrisa ca cea a unui cataclism, la fel ca in cazul unui cutremur. Dilema era cum de o structura atat de apreciata pentru  solutiile structurale inovative aplicate a putut ceda dupa o perioada atat de scurta.

 

Inainte de colaps

Inaugurarea terminalului fusese amanata cu o saptamana din cauza ca nu primisera avizul favorabil din partea inspectiei din cauza ca un candelabru cazuse din tavan chiar in timpul efectuarii inspectiei.

Cu cateva minute inainte de tragedie, cativa pasageri au auzit sunete puternice si au observat cum incepea sa cada praf din acoperis.

 

Cauza prabusirii

Acoperisul terminalului era alcatuit din trei straturi: un strat exterior din sticla, stratul din mijloc format dintr-o structura metalica si stratul interior alcatuit din blocuri de beton care sustineau structura metalica. Aceasta structura mixta a fost motivul care a condus la prabusirea boltei. In urma unei analize ulterioare s-a observat ca structura metalica era prea adanc incastrata in structura de beton, ceea ce a cauzat perforarea acesteia din urma. Acest detaliu a dus la slabirea rezistentei structurii in ansablul ei si implicit la pierderea stabilitatii.Diagram1 copy

In mai multe rapoarte s-a constatat ca acele blocuri de beton au fost slab armate in timpul prefabricarii lor, iar unele armaturi au fost pozitionate gresit. In plus, grinzile orizontale care sustineau bolta, au fost slabite de trecerile pentru ventilatie. Totusi, unul din cei mai importanti factori care a dus la prabusire a fost diferenta mare de temperatura din timpul zilei (25 grade) si cea din timpul noptii care scadea pana la 4 grade. Astfel, ciclul rapid de dilatare/contractie a structurii metalice a dus la smulgerea acesteia din beton. O dovada a acestei cauze a fost si ora la care terminalul s-a prabusit.

 

Astfel, acest mixt intre metal si beton s-a dovedit o formula fatala in acest caz. Dovada vie o reprezinta terminalul 2F, care are acelasi desing, doar ca structura a fost integral metalica si rezista fara nicio problema. Motivele economice au dus la schimbarea solutiei structurale pentru terminalul 2E, fiind mult mai ieftin sa se introduca betonul in locul metalului, dar si mai usor de executat. De aici putem invata ca a pune economia financiara inaintea sigurantei structurale ar trebui sa devina o practica inacceptabila pentru investitori. Iar acest lucru ar trebui sa-l aibe mereu in minte atat constructorii cat si proiectantii.

 

Din acest accident putem invata multe lucruri, cum ar fi actiunea temperaturii asupra constructiilor, in special atunci cand se folosesc materiale cu proprietati termice diferite. Aceste lucruri pot fi evitate si daca inspectorii, sau firmele de proiectare nu ar mai ceda presiunilor venite din partea investitorilor, iar codurile sa fie respectate indiferent de situatie.

 

collapse

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *